ÐÓÁÐÈÊÈ

Leonardo Da Vinci

   ÐÅÊËÀÌÀ

Ãëàâíàÿ

Çîîëîãèÿ

Èíâåñòèöèè

Èíôîðìàòèêà

Èñêóññòâî è êóëüòóðà

Èñòîðè÷åñêèå ëè÷íîñòè

Èñòîðèÿ

Êèáåðíåòèêà

Êîììóíèêàöèè è ñâÿçü

Êîñìåòîëîãèÿ

Êðèïòîëîãèÿ

Êóëèíàðèÿ

Êóëüòóðîëîãèÿ

Ëîãèêà

Ëîãèñòèêà

Áàíêîâñêîå äåëî

Áåçîïàñíîñòü æèçíåäåÿòåëüíîñòè

Áèçíåñ-ïëàí

Áèîëîãèÿ

Áóõó÷åò óïðàâëåí÷ó÷åò

Âîäîñíàáæåíèå âîäîîòâåäåíèå

Âîåííàÿ êàôåäðà

Ãåîãðàôèÿ ýêîíîìè÷åñêàÿ ãåîãðàôèÿ

Ãåîäåçèÿ

Ãåîëîãèÿ

Æèâîòíûå

Æèëèùíîå ïðàâî

Çàêîíîäàòåëüñòâî è ïðàâî

Çäîðîâüå

Çåìåëüíîå ïðàâî

Èíîñòðàííûå ÿçûêè ëèíãâèñòèêà

ÏÎÄÏÈÑÊÀ

Ðàññûëêà íà E-mail

ÏÎÈÑÊ

Leonardo Da Vinci

Leonardo Da Vinci

LEONARDO DA VINCI

______________________________________________________________________

Pentru omul modern, care coboar? în adâncurile materiei pân? la profunzimi

insondabile ?i atinge spa?iile cosmice cu viteze supersonice, Leonardo da

Vinci pare s? fie o personalitate anacronic?. El este totu?i omul

Rena?terii, care a redat omenirii libertatea gândirii ?i mai ales este un

om al Rena?terii prin aplicarea gândirii la toate domeniile cunoa?terii

umane. El este un "uomo universale", incapabil s? se limiteze la un singur

domeniu al preocup?rilor, înv?luind toat? crea?ia cu lumina dragostei sale.

Mesajul pe care ni-l transmite Leonardo da Vinci este, dincolo de

celebritatea, de curiozitatea cu care a cercetat lumea, modul apropierii de

oameni, afectivitatea, generozitatea, solidaritatea uman?. El propune

omului actual modelul form?rii unei personalit??i armonios dezvoltate,

realizând echilibrul gândire-sim?ire prin practica artistic?, prin

exersarea continu? a rezonan?elor afective, care s? nu lase sufletul s? se

usuce, s? r?mân? închis ?i sterp.

În prim?vara anului 1452 se na?te la Anchiano, lâng? Vinci, între Floren?a

?i Empoli, Leonardo da Vinci, fiul notarului Ser Piero ?i al frumoasei

Caterina. Despre Leonardo da Vinci, Francesco Melzi spunea c? este "un om

asemenea c?ruia Naturii îi este cu neputin?? s? mai creeze un altul..."

Când împlini 7 ani, fu dat la ?coala din apropiere. Dar, în satul Vinci de

la poalele Apeninilor, educa?ia lui nu putea merge prea departe. În anii

ace?tia nu c?p?tase destule cuno?tin?e din c?r?i ?i de la ni?te dasc?li de

meserie. În schimb, va recunoa?te c? descoperise atunci un mare adev?r: c?

dasc?lul cel mai bun al unui artist ?i al unui om de ?tiin?? este natura.

Aici, în acest peisaj calm ?i armonios, pictorul de mai târziu, care a

în?eles cel dintâi c? peisajul trebuie s? oglindeasc? o stare sufleteasc?,

va c?p?ta înc? de pe acum acel echilibru despre care vorbe?te fiecare din

operele sale.

A?a au trecut anii pentru Leonardo: înv??ând preg?tirea culorilor ?i legile

perspectivei, desenând în sute ?i sute de schi?e tot felul de plante ?i de

vie?uitoare, studiind am?nun?it fiecare mu?chi al trupului omenesc - dar,

în acela?i timp, interesându-se ?i de arhitectur? sau de studiul

rezisten?ei materialelor, c?utând s? se l?mureasc? cum func?ioneaz? o

ma?in? sau cum se dezvolt? o floare, încercând s? priceap? cum s-au a?ezat

straturile geologice sau cum zboar? o gâz?...

În toate lucrurile din jur caut? via?a - într-o macara ce prinde via?? sub

mâna lucr?torului, într-o problem? ce prinde via?? sub puterea min?ii

matematicianului, într-un chip omenesc ce prinde via?? sub dalta

sculptorului sau sub penelul pictorului. Nimic nu-l pasioneaz? mai mult

decât s? caute s? priceap? minunea vie?ii.

Într-o sear?, cople?it de gânduri, tân?rul a adormit ?i a avut un vis

ciudat.

Se f?cea c? în fa?a lui, mândra zei?? a naturii îi ar?ta firul de iarb?,

apoi omul, apoi nesfâr?itul cer înstelat. Apoi îi zise:

- Leonardo, î?i voi dezv?lui toate minunile împ?r??iei mele, dar cu o

condi?ie: s? nu iube?ti nimic ?i pe nimeni altcineva decât pe mine... ?i s?

nu-?i d?ruie?ti nim?nui sufletul ?i puterea min?ii decât mie...

- Dar cine e?ti tu? o întreb? tân?rul, înm?rmurit.

- Eu sunt ?tiin?a, ?opti zei?a cu privirea limpede ?i rece ca cristalul.

P?ze?te-te de furtunile oric?ror patimi! Fii st?pân pe tine - ?i vei

cuno?te secretul tuturor lucrurilor! Voin?a ta s? fie tare ?i neclintit? ca

stânca, ?i atunci toate dorin?ele min?ii ?i se vor împlini! ?i vei cunoa?te

paradisul fericirii de câte ori vei p?trunde câte una din tainele lumii ?i

ale vie?ii!

?i zei?a se f?cu nev?zut?, l?sând în urma ei o dâr? palid? de lumin?...

Începea s? se lumineze de ziu?.

Leonardo se trezi înfiorat. Se gândi la drumul chinuitor de greu pe care îl

chemase zei?a - ?i cu toate acestea parc? niciodat? nu se sim?ise atât de

înt?rit suflete?te ca acum.

În curând, ajunge s? fie cunoscut de tot mai mult? lume din Floren?a. Tot

mai mul?i florentini auzeau vorbindu-se de tân?rul care mânuia atât de bine

sabia ca ?i penelul, st?pânea un arm?sar aprig cu priceperea cu care

mângâia coardele unei ?itere sau putea îndoi limba unui clopot cu aceea?i

mân? cu care ?tia s? deseneze u?or farmecul unui surâs îngeresc.

Într-un tablou al pictorului Verrocchio, maestrul ?i dasc?lul lui Leonardo,

tân?rul este rugat s? picteze un înger. Elevul nu a în?elat a?tept?rile: de

cum a fost expus? lucrarea, lumea a început s? vin? într-un adev?rat

pelerinaj s? admire îngerul cu privire limpede ca seninul v?zduhului, cu

cârlion?ii buclelor aurii, cu profilul fin al unui copila? neprih?nit,

îngenuncheat într-o atitudine ginga?? de adorare ?i aducând un moment de

luminoas? armonie ?i o raz? cald? în atmosfera general? rece a tabloului.

Leonardo lucrase ?i o parte din peisajul de fond, în care cerul luce?te ca

argintul, brazii par de bronz, iar la poalele lor se a?tern reflexele

catifelate ale apei cu o str?vezime de cristal. Mai zugr?viser? ?i al?i

pictori peisaje, dar nici unul nu se ar?tase pân? acum a fi îndr?gostit de

peisaj în sine, ci îl pictau ca fundal necesar compo?i?iilor ?i

portretelor. Este poate pentru prima dat? în pictur? c? apare ceea ce se va

numi mai târziu sim?ul romantic al peisajului, aici, în acest tablou unde

for?a unui peisaj înc?rcat de sentiment apare asociat cu zugr?virea unui

moment sufletesc.

Proasp?tul me?ter din corpora?ia pictorilor florentini descoper? o lume

nou?. Descoper? ?inuturile de vis menite s? dea un nou impuls artei, iar

descoperitorul s? ajung? - cum spune Cerot - "creatorul peisajului modern".

A?adar, prima pictur? pe care ne-a l?sat-o Leonardo este cuprins? în

singurul tablou al maestrului s?u Verrocchio.

Totul î?i r?spunde, totul se leag?, totul se une?te la el într-o armonie

vie. Arta îl îndeamn? s? traduc?, prin mijlocirea seduc?toarelor forme ale

frumosului, sentimentele cele mai ginga?e sau cele mai dramatice ale

omului. În acela?i timp îns? curiozitatea sa nepotolit? îl împinge s?

cunoasc? toate manifest?rile naturii, s? studieze cât mai am?nun?it

structura tuturor fiin?elor, s? p?trund? cauzele adânci ale tuturor

formelor vie?ii. În el tr?iesc, într-o armonie des?vâr?it?, doi oameni -

artistul ?i omul de ?tiin??. Unul caut? adev?rul în sinteza artei, cel?lalt

îl caut? în analiza fenomenelor. Artistul din el lucreaz? cu intui?ia ?i cu

imagina?ia, ceea ce îl va ajuta s? descopere ?i adev?rurile ?tiin?ei. Omul

de ?tiin?? din el lucreaz? cu observa?ia ?i logica, ceea ce îl va ajuta s?

înf??i?eze adev?rurile artei. Arta îl cheam? spre lini?tita contemplare a

frumosului, ?tiin?a îl atrage spre vârtejul vie?ii. ?i fericita îmbinare a

artistului cu omul de ?tiin?? îi va fecunda întregul domeniu de crea?ie.

În paralel cu pictura studiaz? natura scoicilor ?i pe?tilor pietrifica?i,

cursul apelor, deseneaz? schi?ele unor ma?ini de r?zboi ?i chiar se

gânde?te la un dispozitiv de zburat pentru om, se perfec?ioneaz? în arta

muzicii ?i a sculpturii. Studiaz? apoi anatomia ?i mecanisnul complicat al

corpului omenesc, încearc? s? p?trund? mecanismul cre?terii, al mersului,

al respira?iei, al vorbirii, al în?elegerii.

De la studiul anatomiei trece firesc la observa?ii de fiziologie, iar de

aici, pe nesim?ite, la nota?ii de psihologie, alchimie, astrologie,

matematic?, arhitectur?.

Leonardo îi înv??a pictura pe elevii s?i cu ajutorul fabulelor, pe care

apoi le comenta. "Omul trebuie s? în?eleag?", îi înv??a Leonardo, "c?

orgoliul ?i ignoran?a dau na?tere urii ?i r?ut??ii, a?a dup? cum,

dimpotriv?, în?elegerea ?i cunoa?terea dau na?tere iubirii ?i crea?iei".

"Cu cât cuno?ti mai bine, cu atât iube?ti mai mult", spunea el. Contrar

Apostolului Pavel care spunea c? "?tiin?a vine din iubire", Leonardo

afirm? ?i dovede?te prin opera întregii sale vie? c? "iubirea vine din

?iin??, iar cel ce ?tie pu?n iube?te pu?in".

"Nu uita?i niciodat?, îi înv??a pe elevii s?i, c? iubirea este fiica

cunoa?terii, iar iubirea e cu atât mai puternic?, cu cât cunoa?terea este

mai temeinic?."

"A ?ti înseamn? a prevedea, a putea ?i a ac?iona, înseamn? a schimba fa?a

p?mântului, a supune omului puterile naturii, a-i face via?a mai u?oar?

prin inven?iile tenicii, iar prin crea?ii de art? a i-o înfrumuse?a.

Aceasta trebuie s? fie adev?rata religie a creatorului de art? sau de

?tiin??."

Religia lui Lenardo era religia muncii, str?duin?a continu? întru c?utarea,

înf?ptuirea ?i lauda acestei "Sfinte Teimi" a sa pe care o formau Adev?rul,

Binele ?i Frumosul. Legea superioar? a existen?ei umane este ac?iunea

creatoare prin care l?s?m în lume o urm? dup? ce nu vom mai fi, o oper?

care prelunge?te existen?a ?i dup? moarte. F?r? acest continuu exerci?iu al

ac?iunii creatoare, spiritul se corupe, asemenea apei l?sate în p?r?sire,

asemenea fierului neîntrebuin?at pândit de rugin?.

Armonia arhitecturii suflete?ti a lui Leonardo da Vinci are drept temelie o

nesfâr?it? bun?tate. Înc? la câteva zeci de ani dup? moartea sa, biograful

Vasari consemneaz? p?rerea contemporanilor spunând c? "în toate ac?iunile

lui Leorado ap?rea generozitatea." O bun?tate care lua uneori forme de o

ging??ie duioas?, alteori naive, considerate chiar ciudate. De pild?, înc?

de pe când era tân?r, nu voia s? m?nânce carne, socotind omorârea unui

animal la fel de criminal? ca uciderea unui om, c?ci ?i omul, ?i animalul,

?i planta realizeaz? la fel minunea vie?ii. Se spunea c? uneori se oprea

din drum ca s? dea la o parte o râm?, ca s? nu fie strivit? de pasul

trec?torilor, sau c? alteori cump?ra din pia?? porumbei pentru a le da

drumul din colivii, s? le redea libertatea. Ciudate gesturi de

generozitate, într-o epoc? vestit? prin cruzimi ?i asasinate!

Leonardo da Vinci s-a preocupat în mod deosebit de redarea cât mai

expresiv? a chipurilor omene?ti cu ajutorul gesticii ?i al mimicii, creând

tipuri reprezentative atât în compozi?ii, cât ?i în portrete ("Madona

Litta", "Madona Benois", "Doamna cu hermin?"). Pictorul î?i plaseaz?

personajele în cadrul unui peisaj ciudat (o lume de vis cu stânci selenare,

peste care plute?te o cea?? alb?struie, transparent?), urm?rind prin

aceasta accentuarea expresivit??ii lor. Prima lucrare în care este folosit

acest peisaj caracteristic, "Sf.Ieronim în pustie", constituie o

reprezentare sugestiv? a durerii solitare. Tehnica clar-obscurului a fost

aplicat? în mod v?dit începând cu compozi?ia "Madona printre stânci" (1483)

?i "Sf.Ana, Maria ?i Iisus" (1501-1502).

Compozi?ia frescei "Cina cea de tain?" (1495-1497), echilibrat? ?i înscris?

într-un cadru de o mare simplitate, reprezint? desf??urarea dramatic? a

reac?iilor psihologice ale personajelor în momentul tr?d?rii lui Iisus de

unul din discipolii s?i. Leonardo da Vinci a creat compozi?ii grandioase,

uneori pline de tensiune interioar? ("Adorarea magilor"), alteori agitate,

pline de dinamism, ca "B?t?lia de la Anghiari" (1503).

Capodopera artei sale portretistice este "Mona Lisa" ("Gioconda"). Pe o

figur? ginga?? ?i gânditoare de tân?r? femeie, pictorul a surprins surâsul

enigmatic ?i fascinant care oglinde?te fluiditatea vie?ii interioare a

modelului.

În lunile de iarn?, în primele luni ale anului 1519, b?trânul artist cu

trupul sl?bit ?i înf??urat într-o hain? lung? îmbl?nit?, ve?mânt necunoscut

dincolo de Alpi, simte apropierea sfâr?itului. Se prive?te într-o oglind?

?i vede un chip ruinat de om b?trân. Iat? rezultatul unei vie?i de munc?

supraomeneasc?, iat? rezultatul unei vie?i de renun?are, a unei vie?i

închinate numai adev?rului ?tiin?ei, binelui, faptei, frumosului artei, a

unei vie?i jertfite viitorului omenirii! ?i în timp ce î?i prive?te chipul

ce evoc? întregul trecut de înfrângeri ?i umilin?i, cu mâna stâng? fixeaz?

într-o sanguin? (cea de la Torino, de?i dup? unii speciali?ti anterioar? ca

dat?) înf??i?area venerabil? a cercet?torului care a pus temeliile atâtor

?tiin?e. Am?r?ciunea atâtor planuri mari neînf?ptuite îi coboar? col?urile

gurii, privirile adânci închid suferin?ele geniului neîn?eles de oameni,

iar cutele br?zdeaz? o frunte înalt? ce ad?postise mintea cea mai

cuprinz?toare a omenirii.

Cu toate c? n?d?jduise s? aib? acea moarte lini?tit? pe care o d? omului "o

via?? bine folosit?" ?i con?tiin?a datoriei îndeplinite, ultimele sale zile

se scurg foarte agitate. Prin fa?a ochilor min?ii i se deap?n? întreaga

via?? ?i de-a lungul acestei vie?i nu g?se?te decât speran?e spulberate de

vremi ?i de oameni... Planuri m?re?e care n-au putut prinde fiin??, opere

mari neterminate sau ruinate... ?i ma?ina de zburat ce va fi înf?ptuit?

abia peste patru veacuri de fiul unui popor-frate, popor despre care

Leonardo poate c? nu ?tia mai nimic... ?i aceste cinci mii de pagini r?mase

netip?rite, truda unei min?i pornite pe c?i înc? neumblate de nimeni ?i

luminând z?ri neb?nuite, pagini sortite s? zac? veacuri întregi,

necunoscute omenirii... Pr?bu?iri, numai pr?bu?iri, ?i toate acestea din

vina oamenilor... Dar poate c? ?i din vina lui, pentru c? în înapoiatele

împrejur?ri ale prezentului, voise s? aduc? prea repede vremurile

viitorului... ?i pentru c? era cu neputin?? ca atâtea visuri mari s? fie

înf?ptuite înt-o singur? via?? de om... ?i omenirea, care va trebui s? se

c?zneasc? din nou, s? o ia de la început, s? str?bat? iar??i de la cap?t

drumurile grele ?i chinuitoare ale atâtor cercet?ri... ?i lutul acesta

p?mântesc, trupul acesta neputincios, care nu-i îng?duie, m?car acum, în

ceasul al unsprezecelea, s?-?i pun? rânduial? în manuscrise... S? le poat?

transmite viitorului, s? le d?ruiasc? luminii, s? vin? în ajutorul

omenirii...

Leonardo da Vinci a devenit de mult o figur? legendar?, un fel de erou

mitologic, întrupând extinderea însu?irilor umane pân? la limita

posibilului, setea de cunoa?tere a lumii în toate direc?iile ?i prin toate

mijloacele, cufundarea în necunoscut f?r? prejudec??i sau re?ineri.

Arta pe care a practicat-o printre multele sale preocup?ri a fost pentru el

mai pu?in o profesiune, dar mai ales modalitatea de a-?i exprima atitudinea

de d?ruire pasionat?, dragostea sa f?r? margini pentru cei din jur,

deschiderea f?r? rezerve fa?? de toate tainele lumii.

__________________________________________________________________


© 2000
Ïðè ïîëíîì èëè ÷àñòè÷íîì èñïîëüçîâàíèè ìàòåðèàëîâ
ãèïåðññûëêà îáÿçàòåëüíà.